Sf. M. Efrem cel Nou

Viața Sfântului Mare Mucenic Efrem cel  Nou

Sfântul Efrem cel Nou, numit Mare Mucenic și Tămăduitor, s-a născut în data de 14 septembrie 1384, în ziua prăznuirii Înălțării Sfintei Cruci, în orașul Trikala, în Grecia. În urma Botezului, copilul a primit numele de Constantin. Rămânând orfan încă de mic, sfântul a fost neîncetat mângâiat de harul lui Dumnezeu. Tatăl său, trecând la cele veșnice, sfântul a rămas în grija mamei sale, dimpreună cu alți șase frați.

El pleacă de acasă spre a nu fi înrolat cu forța în armata otomana care, din anul 1393, stăpânea această regiune. La vârsta de numai 14 ani, el va intra ca monah în Mănăstirea “Buna Vestire”, mănăstire zidită pe locul numit “Colina Neprihăniților”, undeva în Atica, Grecia. Pe atunci, peninsula greceasca Atica nu era încă sub ocupație otomană.

În mănăstirea de pe Muntele Amoman, lângă Nea Makri, vreme de mai bine de 27 de ani, Sfântul Efrem cel Nou va lua urma lui Hristos întru toate, atât în viețuire curată, cât și în pătimire înfricoșătoare. După oarecare vreme, sfântul este hirotonit preot (ieromonah).

În anul 1416, otomanii cei păgâni ocupă și peninsula Atica, unde se afla mănăstirea sfântului. În anul 1424, atacând mânăstirea, păgânii îi omoară pe toți călugării pe care îi găsesc în ea, afară de Sfantul Efrem cel Nou, care nu se afla în acel ceas la mânăstire, ci într-o peșteră de lângă aceasta, în care obișnuia să se nevoiască. Mânăstirea a fost aproape distrusă, fiind pângărită și jefuită, iar călugării decapitați.

Peste înca un an, păgânii otomani vor ataca din nou mânăstirea, cu aceasta ocazie prinzându-l și pe Sfântul Efrem. În ziua de 14 septembrie 1425, data în care sfântul împlinea 41 de ani, el a fost luat rob de către turcii cei păgâni. Înălțarea Sfintei Cruci, a cărei sărbătoare se prăznuia în acea zi, a coincis cu urcarea Sfantului Efrem cel Nou pe crucea pătimirilor. Vreme de opt luni și jumătate, turcii păgâni îl vor supune pe sfant la chinuri groaznice, chiar în curtea mânăstirii sale.

Supușii diavolului, văzând că Sfântul Efrem a rămas calm, netulburat și luminos, au început a-l tortura într-un chip crunt. Sfântul a pătimit groaznic, sălbăticia păginilor turci fiind de neimaginat. El a fost pironit cu cuie de un copat (dud) ce încă exista în acel loc, spânzurat fiind cu capul în jos, iar mai apoi străpuns cu mulțime de cuie lungi, de fier, în vreme ce în pântece i s-a înfipt un lemn aprins, care îi ardea interiorul.

 

Sursa: Crestin Ortodox